Connect with us

Cultura

Grigore Kiazim – un simbol dobrogean, un artist desăvârşit, un om de excepţie

Published

on

Despre Grigore Kiazim, cel mai renumit rapsod popular din Dobrogea se pot spune multe. Iar dacă îi întrebi pe localnicii din Măcin, localitatea natală a marelui maestru, vor fi numai lucruri bune. Anul acesta, cu ocazia Festivalului “In Memoriam Grigore Kiazim”, am stat de vorbă cu domnul Daniel Gândac, directorul Casei de Cultură din Măcin, dar şi cu domnul Nicolae Topoleanu, primarul localităţii. Căci am vrut să aflăm cum a decurs cariera artistică a maestrului Kiazim, cum şi-a petrecut anii tinereţii şi cum a reuşit să aducă Măcinul pe harta artistică şi culturală a ţării.

Daniel Gândac, director Casa de Cultură Măcin

Reporter: Grigore Kiazim s-a născut în anul 1913 în localitatea Măcin din judeţul Tulcea. La vârsta de 18 ani a plecat la Bucureşti, având un singur ţel – consacrarea. A cântat şase ani cu Orchestra Iancu Constantinescu, apoi cu renumitul lăutar Costică Dură. Cum au fost aceşti primi ani de activitate ai tânărului artist?

Daniel Gândac, director Casa de Cultură Măcin: Primii ani i-a dedicat localităţii natale care l-a consacrat, apoi la vârsta de 24 de ani susţine examenul pentru activitatea sa în Orchestra Radiodifuziunii Române şi obţine calificativul maxim. Atunci, preşedintele juriului era maestrul Theodor Rogalski.

R: A colaborat preţ de mai bine de cinci decenii cu Radiodifuziunea şi Televiziunea Română. Cum au decurs aceşti ani pentru Grigore Kiazim?

D.G.:  Aceşti ani au fost extrem de încărcaţi, colaborarea constând atât în înregistrări, în filmări concerte în ţară şi nu cred că a existat oraş din ţara noastră în care să nu fi susţinut măcar un concert. Totodată, turnee în străinătate, în ţări precum China, Vietnam, Japonia şi altele. Prin acestea se caracterizează această activitate de 50 de ani. Este o mare performanţă!

R: În activitatea sa, Grigore Kiazim a cântat sub bagheta unor renumiţi dirijori şi aş vrea să ne amintiţi o parte dintre aceştia.

D.G.: Întâi de toate, Paraschiv Oprea, un mare dirijor, alături şi de solişti şi artişti valoroşi ai ţării noastre, precum Marcel Budală, Irina Loghin, dar şi alţi artişti de seamă ai folclorului românesc.

R: Cum a reuşit Kiazim să se impună cu mandolina în muzica populară?

D.G.: Mandolina, până la Kiazim, era un instrument oarecum obscur pentru ţara noastră, fiind un instrument de origine orientală, la fel ca şi celelalte două instrumente care l-au propulsat şi l-au consacrat: banjo şi cobza. În ceea ce priveşte cobza, pot să spun că maestrul Kiazim este primul interpret care a adus un instrument de acompaniament la rangul unui instrument solistic. Aşa cum maestrul Iordache a făcut din ţambal un instrument solistic, aşa maestrul Kiazim a făcut din cobză un instrument solistic, ea fiind, de fapt, un instrument de acompaniament. Revenind, pot spune că manolina a fost dragostea maestrului Kiazim, fapt pentru care i-a acordat cea mai mare atenţie, dânsul ştiind totodată şi chitară, şi banjo, dar fiecare instrument avea particularităţile sale în melodiile pe care le interpreta. Maestrul Kiazim a avut un repertoriu bogat, din repertoriul românesc, dar şi din cel turcesc. Creaţii precum „Mergând spre Uskudar”, o piesă care se cântă şi acum în Turcia. De asemenea, „Sârba Îndrăcită”, o altă piesă consacrată. Per total, în activitatea sa artistică, maestrul Kiazim a lansat peste 40 de discuri.

R: Maestrul Kiazim avea un program foarte strict în privinţa repetiţiilor şi nu numai.

D.G.: Da, aşa ştiu şi eu din spusele domnului Bayar Kiazim. Şi îmi permit să amintesc că dânsul a fost directorul Casei de Cultură din 1986 până în 2002. Domnul Bayar Kiazim a şi inaugurat, a dezvoltat şi promovat Festivalul “In memorial Grigore Kiazim”, prima ediţie fiind o manifestare locală, apoi a avut un caracter de festival-concurs naţional, pentru ca în ultimele cinci ediţii, să aibă o culoare internaţională.

R: Cum era văzut Grigore Kiazim în Măcin, aici în localitatea sa natală?

D.G.: Vă pot răspunde la această întrebare din punctul meu de vedere. Eram destul de mic pe vremea aceea, dar îmi amintesc că nu exista chef la mine în familie sau petrecere, eveniment care să nu fie însoţit de unul din discurile lui Grigore Kiazim. Acele viniluri clasice pe care se regăseau 4 piese, câte două pe o faţă. Apoi, din spusele bătrânilor, dânsul venea aici în Măcin ori de câte ori avea vreun concert în apropiere; la Galaţi, Tulcea, Constanţa. Seara, „trăgea” acasă, în locul natal şi petreceau până în zori.

R: Ştim că s-a stins din viaţă într-o zi din luna iunie, în 1989. Vă amintiţi acea zi?

D.G.: Aşa este. Şi-mi amintesc că mama mi-a dat această veste. A fost o veste teribilă pentru toţi localnicii din Măcin. Astfel, în prezent, îi cinstim numele prin acest festival – „In memoriam Grigore Kiazim”.

Nicolae Topoleanu, primar Măcin

Reporter: Ce a însemnat Grigore Kiazim, omul şi artistul, pentru oraşul Măcin?

Nicolae Topoleanu: Grigore Kiazim, pentru oraşul Măcin, a fost, este şi va fi o stea care străluceşte şi ne menţine acolo sus, unde Măcinul îşi are un loc aparte în cultura muzicii populare. Grigore Kiazim, cel mai mare rapsod dobrogean, pentru noi a fost un pion pe care l-au mutat şi alţii, ca să zic aşa, pe tabla de şah. Şi aici pot să-i amintesc pe membrii familiei, care au continuat tradiţia pe care au moştenit-o de la Grigore Kiazim şi au continuat astfel cântecul cobzei, atât pe scena Casei de Cultură „Grigore Kiazim”, cât şi pe scenele mari ale României.

R: Ştim că era foarte ataşat de locurile sale natale. Ori de câte ori avea ocazia, revenea aici, la Măcin. Cum era el văzut de localnici?

N.T.: Din poveştile bătrânilor, vă pot spune că a fost bine primit tot timpul şi a fost comparat cu marii rapsozi ai ţării. Un om de care măcinenii sunt mândri. Tot timpul auzeai: “I-auzi, cum cântă Lambru la acordeon, aşa cântă Grigore al nostru la cobză!”

R: Care este piesa dvs. de suflet din repertoriul maestrului Grigore Kiazim?

N.T.: Aş spune „Sârba de la Măcin”, negreşit! Şi „Hora de la Clejani”. Dar „Sârba de la Măcin” o dansăm cu drag de fiecare dată… şi cu picioarele, şi cu sufletul. Şi aşa cum „arborele genealogic Kiazim” a mers pe muzică, noi măcinenii vrem să ducem dansul mai departe. Sper ca toţi localnicii să îşi înveţe „Sârba de la Măcin”, pentru a duce tradiţia mai departe.

R: Şi o ultimă întrebare. De ce ar trebui constănţenii să viziteze Măcinul?

N.T.: Măcinul este un orăşel de provincie, aşezat între Dunăre şi Munţii Măcinului, într-un cadru pitoresc, este un orăşel cochet care a meritat să fie cântat de către Grigore Kiazim, un oraş cu multe bogăţii naturale. O plimbare pe Dunăre este recomandată, o excursie în Munţii Măcinului, o degustare la Crama Dobrogeană şi, de ce nu, o vizită la Primărie. Sunt numeroase posibilităţi pe care le au la dispoziţie cei care ajung aici.

Actualitate

Concertul de Crăciun „Muzica Iubirii”

Published

on

În spiritul tradiției la Universitatea „Ovidius” din Constanța (UOC), clasa de canto a prof.univ.dr. Florența Nicoleta Marinescu, din cadrul Facultății de Arte, organizează Concertul de Crăciun, marți, 18 decembrie 2018, ora 17.00, la Muzeul de Artă din Constanța.

Intitulat „Muzica Iubirii”, concertul va aduce publicului cele mai frumoase pagini muzicale dedicate iubirii, în arii și melodii din repertoriul universal și românesc, cât și sonete de Vasile Voiculescu. Vor interpreta: baritonul CătălinŢoropoc, prim-solist la Opera Naţională din Bucureşti, laureat al concursului „Ionel Perlea” (2011), tenorul Mădălin Băldău, solist la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanța, laureat al concursului „Crizantema de Aur” (2017), alături de mezzosoprana Maria Cernat, artist liric la Teatrul Național de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanța.

Îşi dau concursul conf. univ. dr. Gavril Borodan, asist.univ.dr. Radu Făgărăşan (bas-bariton), de la UOC, pianistul Ioan Caruţiu, de la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”Constanța, pianista Andrada Ștefan, de la Teatrul Național de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanța.

Pregătirea muzicală, regia de spectacol și concepția artistică îi aparțin sopranei Florența Nicoleta Marinescu. Intrarea este liberă.

Continue Reading

Actualitate

Premiu prestigios pentru soprana Angela Gheorghiu

Published

on

,,Marea stea a muzicii lirice”, cum este supranumită de presa italiană, soprana Angela Gheorghiu este câştigătoarea Premiului Puccini. Anual, Fundaţia Festival Pucciniano atribuie acest premiu unui artist a cărui carieră este marcată de interpretări memorabile ale operelor lui Giacomo Puccini.

Angela Gheorghiu a fost premiată vineri, 14 decembrie, în cursul unei serate de gală care s-a desfăşurat în auditoriumul Enrico Caruso al Marelui Teatru Giacomo Puccini, din localitatea Torre del Lago. Soprana Angela Gheorghiu a urcat, pentru prima oară, pe scena teatrului din Torre del Lago în 2009, într-un concert de gală.

Din operele lui Puccini, Angela Gheorghiu a interpretat La Boheme, Tosca, Gianni Schicchi, La Rondine, Madame Butterfly, iar pentru marele ecran rolul Tosca, în filmul regizat de Benoit Jacquot.

Angela Gheorghiu s-a născut la Adjud, şi încă din copilărie şi-a cultivat pasiunea pentru muzică:

,, Am descoperit încă de mică că am voce şi deseori cântam împreună cu sora mea. Nu m-am gândit niciodată ce voi face când voi fi mare. Eu eram deja cântăreaţă! Am fost norocoasă pentru că am fost încurajată de cei dragi. Familia şi profesorii au recunoscut imediat talentul pe care îl aveam.”, mărturiseşte cu drag artista.

Debutul internaţional a avut loc în 1992, la Covent Garden, în opera lui Puccini ,,La Boheme”(Boema).

De-a lungul carierei i-au fost decernate premii prestigioase precum:  Gramophone, Diapason d’Or, Choc du Monde de la Musique în Franţa, Deutsche Schallplattenkritik în Germania.

 

Continue Reading

Cultura

Compania de Balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski”, în turneul de iarnă din Germania

Published

on

 Compania de Balet a  Teatrului Naţional de Operă şi Balet « Oleg Danovski », se află în tradiţionalul turneu de iarnă din Germania organizat în perioada 07.12 – 19.12.2018. Turneul se organizează de mai bine de 37 de ani, iar anul acesta cuprinde trei  titluri: “Romeo şi Julieta” şi “Crăiasa Zăpezii” ambele avându-l coregraf pe Horaţiu Cherecheş, şi “Lacul Lebedelor”, în coregrafia lui Mihai Babuska.

Conform directorului de balet, Monica Cherecheş, care se află alături de balerini în Germania, turneul a debutat cu succes, publicul german aşteptându-i pe balerini cu nerăbdare, ca în fiecare an, şi răsplătindu-i cu aplauze îndelungi şi bătăi din picioare, un obicei care arată aprecierea publicului pentru spectacolul prezentat.

Programul următoarelor spectacole este după cum urmează:

  • 12.18 – 19:30 – AMBERG Stadttheater ROMEO ŞI JULIETA

  • 12.18 – 20:00 – TÜBINGEN Schillersaal CRĂIASA  ZĂPEZII

  • 12.18, 19:30 – WITTEN – Städtischer Saalbau  ROMEO ŞI JULIET

Continue Reading
Advertisement

Trending

Copyright © 2018 RoPressOnline