Connect with us

Cultura/Educatie

Grigore Kiazim – un simbol dobrogean, un artist desăvârşit, un om de excepţie

Published

on

Despre Grigore Kiazim, cel mai renumit rapsod popular din Dobrogea se pot spune multe. Iar dacă îi întrebi pe localnicii din Măcin, localitatea natală a marelui maestru, vor fi numai lucruri bune. Anul acesta, cu ocazia Festivalului “In Memoriam Grigore Kiazim”, am stat de vorbă cu domnul Daniel Gândac, directorul Casei de Cultură din Măcin, dar şi cu domnul Nicolae Topoleanu, primarul localităţii. Căci am vrut să aflăm cum a decurs cariera artistică a maestrului Kiazim, cum şi-a petrecut anii tinereţii şi cum a reuşit să aducă Măcinul pe harta artistică şi culturală a ţării.

Daniel Gândac, director Casa de Cultură Măcin

Reporter: Grigore Kiazim s-a născut în anul 1913 în localitatea Măcin din judeţul Tulcea. La vârsta de 18 ani a plecat la Bucureşti, având un singur ţel – consacrarea. A cântat şase ani cu Orchestra Iancu Constantinescu, apoi cu renumitul lăutar Costică Dură. Cum au fost aceşti primi ani de activitate ai tânărului artist?

Daniel Gândac, director Casa de Cultură Măcin: Primii ani i-a dedicat localităţii natale care l-a consacrat, apoi la vârsta de 24 de ani susţine examenul pentru activitatea sa în Orchestra Radiodifuziunii Române şi obţine calificativul maxim. Atunci, preşedintele juriului era maestrul Theodor Rogalski.

R: A colaborat preţ de mai bine de cinci decenii cu Radiodifuziunea şi Televiziunea Română. Cum au decurs aceşti ani pentru Grigore Kiazim?

D.G.:  Aceşti ani au fost extrem de încărcaţi, colaborarea constând atât în înregistrări, în filmări concerte în ţară şi nu cred că a existat oraş din ţara noastră în care să nu fi susţinut măcar un concert. Totodată, turnee în străinătate, în ţări precum China, Vietnam, Japonia şi altele. Prin acestea se caracterizează această activitate de 50 de ani. Este o mare performanţă!

R: În activitatea sa, Grigore Kiazim a cântat sub bagheta unor renumiţi dirijori şi aş vrea să ne amintiţi o parte dintre aceştia.

D.G.: Întâi de toate, Paraschiv Oprea, un mare dirijor, alături şi de solişti şi artişti valoroşi ai ţării noastre, precum Marcel Budală, Irina Loghin, dar şi alţi artişti de seamă ai folclorului românesc.

R: Cum a reuşit Kiazim să se impună cu mandolina în muzica populară?

D.G.: Mandolina, până la Kiazim, era un instrument oarecum obscur pentru ţara noastră, fiind un instrument de origine orientală, la fel ca şi celelalte două instrumente care l-au propulsat şi l-au consacrat: banjo şi cobza. În ceea ce priveşte cobza, pot să spun că maestrul Kiazim este primul interpret care a adus un instrument de acompaniament la rangul unui instrument solistic. Aşa cum maestrul Iordache a făcut din ţambal un instrument solistic, aşa maestrul Kiazim a făcut din cobză un instrument solistic, ea fiind, de fapt, un instrument de acompaniament. Revenind, pot spune că manolina a fost dragostea maestrului Kiazim, fapt pentru care i-a acordat cea mai mare atenţie, dânsul ştiind totodată şi chitară, şi banjo, dar fiecare instrument avea particularităţile sale în melodiile pe care le interpreta. Maestrul Kiazim a avut un repertoriu bogat, din repertoriul românesc, dar şi din cel turcesc. Creaţii precum „Mergând spre Uskudar”, o piesă care se cântă şi acum în Turcia. De asemenea, „Sârba Îndrăcită”, o altă piesă consacrată. Per total, în activitatea sa artistică, maestrul Kiazim a lansat peste 40 de discuri.

R: Maestrul Kiazim avea un program foarte strict în privinţa repetiţiilor şi nu numai.

D.G.: Da, aşa ştiu şi eu din spusele domnului Bayar Kiazim. Şi îmi permit să amintesc că dânsul a fost directorul Casei de Cultură din 1986 până în 2002. Domnul Bayar Kiazim a şi inaugurat, a dezvoltat şi promovat Festivalul “In memorial Grigore Kiazim”, prima ediţie fiind o manifestare locală, apoi a avut un caracter de festival-concurs naţional, pentru ca în ultimele cinci ediţii, să aibă o culoare internaţională.

R: Cum era văzut Grigore Kiazim în Măcin, aici în localitatea sa natală?

D.G.: Vă pot răspunde la această întrebare din punctul meu de vedere. Eram destul de mic pe vremea aceea, dar îmi amintesc că nu exista chef la mine în familie sau petrecere, eveniment care să nu fie însoţit de unul din discurile lui Grigore Kiazim. Acele viniluri clasice pe care se regăseau 4 piese, câte două pe o faţă. Apoi, din spusele bătrânilor, dânsul venea aici în Măcin ori de câte ori avea vreun concert în apropiere; la Galaţi, Tulcea, Constanţa. Seara, „trăgea” acasă, în locul natal şi petreceau până în zori.

R: Ştim că s-a stins din viaţă într-o zi din luna iunie, în 1989. Vă amintiţi acea zi?

D.G.: Aşa este. Şi-mi amintesc că mama mi-a dat această veste. A fost o veste teribilă pentru toţi localnicii din Măcin. Astfel, în prezent, îi cinstim numele prin acest festival – „In memoriam Grigore Kiazim”.

Nicolae Topoleanu, primar Măcin

Reporter: Ce a însemnat Grigore Kiazim, omul şi artistul, pentru oraşul Măcin?

Nicolae Topoleanu: Grigore Kiazim, pentru oraşul Măcin, a fost, este şi va fi o stea care străluceşte şi ne menţine acolo sus, unde Măcinul îşi are un loc aparte în cultura muzicii populare. Grigore Kiazim, cel mai mare rapsod dobrogean, pentru noi a fost un pion pe care l-au mutat şi alţii, ca să zic aşa, pe tabla de şah. Şi aici pot să-i amintesc pe membrii familiei, care au continuat tradiţia pe care au moştenit-o de la Grigore Kiazim şi au continuat astfel cântecul cobzei, atât pe scena Casei de Cultură „Grigore Kiazim”, cât şi pe scenele mari ale României.

R: Ştim că era foarte ataşat de locurile sale natale. Ori de câte ori avea ocazia, revenea aici, la Măcin. Cum era el văzut de localnici?

N.T.: Din poveştile bătrânilor, vă pot spune că a fost bine primit tot timpul şi a fost comparat cu marii rapsozi ai ţării. Un om de care măcinenii sunt mândri. Tot timpul auzeai: “I-auzi, cum cântă Lambru la acordeon, aşa cântă Grigore al nostru la cobză!”

R: Care este piesa dvs. de suflet din repertoriul maestrului Grigore Kiazim?

N.T.: Aş spune „Sârba de la Măcin”, negreşit! Şi „Hora de la Clejani”. Dar „Sârba de la Măcin” o dansăm cu drag de fiecare dată… şi cu picioarele, şi cu sufletul. Şi aşa cum „arborele genealogic Kiazim” a mers pe muzică, noi măcinenii vrem să ducem dansul mai departe. Sper ca toţi localnicii să îşi înveţe „Sârba de la Măcin”, pentru a duce tradiţia mai departe.

R: Şi o ultimă întrebare. De ce ar trebui constănţenii să viziteze Măcinul?

N.T.: Măcinul este un orăşel de provincie, aşezat între Dunăre şi Munţii Măcinului, într-un cadru pitoresc, este un orăşel cochet care a meritat să fie cântat de către Grigore Kiazim, un oraş cu multe bogăţii naturale. O plimbare pe Dunăre este recomandată, o excursie în Munţii Măcinului, o degustare la Crama Dobrogeană şi, de ce nu, o vizită la Primărie. Sunt numeroase posibilităţi pe care le au la dispoziţie cei care ajung aici.

Actualitate

Tatiana Ţîbuleac a câştigat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură cu romanul ,,Grădina de sticlă”

Published

on

„Grădina de sticlă” este al doilea roman al Tatianei Ţîbuleac, apărut la interval de doar un an, la prestigioasă editură Cartier, după spectaculosul debut din 2017 cu „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Despre premiul primit recent, Tatiana a scris pe pagina de facebook:

,, Vă mulţumesc tuturor celor care vă bucuraţi împreună cu mine. Un singur premiu, două ţări fericite! Grădina de sticlă este (şi) despre asta!”.

Tatiana Ţîbuleac s-a născut, în data de 15 octombrie 1978, la Chişinău, în Republica Moldova, şi are dublă cetăţenie, moldovenească şi română. Este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, din cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Ea devine cunoscută publicului larg în 1995, când iniţiază rubrica ,,Povestiri adevărate” în cotidianul Flux. În 1999, intră în echipa PRO TV Chişinău, în calitate de reporter, redactor şi speaker. Astăzi, locuieşte la Paris unde continuă să lucreze în domeniul audiovizual.

 

Sursa foto: avantaje.ro

Continue Reading

Actualitate

Târgul European al Castelelor, eveniment unic în România

Published

on

Primăria Hunedoara şi muzeul Castelul Corvinilor organizează, în perioada 24 – 25 mai, cea de-a cincea ediţie a Târgului European al Castelelor, un eveniment unic în România care promovează frumuseţea monumentelor istorice din ţară şi din Europa. Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, aflându-se printre primele castele de poveste din Europa.

Pentru a intra în atmosfera vremurilor de altădată, în cele două zile ale târgului, Ordinului Cavalerilor de Hunedoara şi Asociaţia Paladinii de Terra Medies vor organiza reprezentaţii de lupte şi dansuri, lecţii de tir cu arcul şi lecţii de spadă, la care va participa şi publicul. Evenimentul se va încheia cu un concert de muzică live susţinut de formaţia COMPACT, în curtea exterioară a Castelului Corvinilor.

Târgul European al Castelelor se bucură, în acest an, de prezenţa a 25 de expozanţi, din ţară şi din străinătate, care îşi vor prezenta ofertele pentru principalele elemente de atracţie turistică şi istorică.

Continue Reading

Cultura/Educatie

Povestea continuă| Corul ALEXANDROV revine în România

Published

on

Povestea continuă! La numai o zi distanță de aniversarea a 98 de ani de existență, Corul ALEXANDROV se întoarce la Constanța! Pe 13 octombrie îi vom putea asculta pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor iar pe 14 octombrie, la București, la Sala Palatului.

De la Vatican pana la Bruxelles. De la Celine Dion la Pharell Williams

De-a lungul existenței sale, ALEXANDROV a scris istorie. În 2004 a susținut un concert memorabil la Vatican, primind binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea. În 2007, Ansamblul a cucerit N.A.T.O, printr-un recital de excepție care a avut loc chiar la sediul Alianței Nord Atlantice de la Bruxelles. Un an mai târziu au aniversat 80 de ani de existență printr-un turneu pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice și în aproape 60 de țări din Europa, Asia, Africa și America.

De-a lungul anilor, Corul Armatei Roșii a colaborat cu artiști de renume, precum Celine Dion, Jean-Jacques Goldman, Vincent Niclo, Julia Migenes, Laurent Gerra. La începutul anului 2014, Corul a făcut senzație în presa internațională, după ce a interpretat celebrul single “Get Lucky” al grupului electro-pop Daft Punk la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă, organizate la Soci. Evenimentul a fost vizionat de 3 miliarde de telespectatori din lumea întreagă. Pe 1 ianuarie 2015, Corul Armatei Roșii a impresionat încă odată, sărbătorind Anul Nou cu un cover al celebrei piese “Happy”, interpretată de artistul american Pharell Williams.

Ochi Cernye, Kalinka, Smuglyanka, Katyusha și alte piese celebre din fabulosul repertoriu rusesc al Ansamblului vor răsuna într-un spectacol impresionant, ce va aduce pe scenă 120 de staruri în uniformă, dansuri autentice și o garderobă impresionantă. În ultimii 30 de ani de activitate, Ansamblul Alexandrov a oferit peste 7.000 de reprezentații, în mai multe limbi, în fața a peste 20 de milioane de spectator.

98 de ani de act artistic impresionant

Fondat în 1928, Ansamblul Alexandrov, cunoscut în timpul turneelor sale de succes sub numele de Corul Armatei Roșii, este format în prezent din aproximativ 200 de cantăreți, muzicieni și dansatori. Repertoriul lui include astăzi peste 2.000 de opere, de la cântece folclorice sau care glorifică URSS la muzica sacră, trecând prin cele mai mari hituri moderne internaționale, pe care le interpretează cu voci puternice, însoțite de coregrafii acrobatice. Unul dintre puținele ansambluri care au efectuat turnee în străinătate în perioada sovietică, Corul Armatei Roșii a susținut sute de concerte în URSS, a înregistrat zeci de discuri și s-a impus ca participant cheie la festivaluri publice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, muzicienii săi nu au cunoscut nici un răgaz, dând peste 1.500 de concerte pentru soldații sovietici în zonele de luptă, ca și în spitale. Condus timp de 18 ani de către fondatorul său, generalul și compozitorul Alexander Alexandrov, autorul muzicii imnului sovietic, ansamblul a fost apoi încredințat fiului său, Boris, care l-a condus între 1946 și 1987.

Corul Alexandrov este cel mai mare ansamblu artistic din Rusia. Data înființării este considerată ziua de 12 octombrie 1928, atunci când a avut loc și primul concert pe scena Casei Centrale a Armatei Roșii. În acele timpuri, ansamblul era format doar din 12 persoane. La jumătatea anilor 30, corul număra deja aproape 300 de membri, iar renumele său depășise demult granițele Uniunii Sovietice.

Corul Ansamblului Aleksandrov este renumit pentru finețea și puritatea interpretării muzicale academice, plină de emotie, artă și înzestrare vocală. Muzica Ansamblului combină cu succes instrumentele populare rusești – donara, balalaica și acordeonul cu butoane – cu instrumentele de suflat din metal și lemn.

Pe 25 decembrie 2016, un avion rusesc cu 92 persoane la bord s-a prăbușit la câteva minute de la decolare din aeroportul din orașul Soci. Aeronava transporta jurnaliști și 64 de membri ai corului Alexandrov, care urma să concerteze în provincia siriană Latakia.

 

Continue Reading
Advertisement

Trending

Copyright © 2019 RoPressOnline